Meniu
Adresă
Str. Jules Michelet, 15-17
Sector 1, București
Contact
©️2023 Vera Gabriela Bujulec • Psihoterapeut Bucuresti • Psiholog Bucuresti • Cabinet Psihoterapeut | Site optimizat SEO de NextGenSEO |
Anxietate. Rușine. Înstrăinare.
‘’După ani de zile în care am lucrat îndeaproape cu medici și cercetători care studiază dependența, am presupus că oamenii recurg la anestezierea afectivă, în primul rând, din cauza dificultăților cu care se confruntă aceștia în ceea ce privește sentimentul propriei valori și rușinea. Simțim nevoia să ne amorțim durerea provocată de sentimentul de inadecvare și de a nu fi ‘’de ajuns’’. Dar asta este doar o piesă din puzzle. Uneori, reflecțiile dintr-o zi de toamnă pot aduce o claritate surprinzătoare asupra emoțiilor noastre. Gând de toamnă explorează aceste momente de introspecție. Am mai constatat că anxietatea și sentimentul de înstrăinare sunt și ele declanșatori ai anestezierii afective. Cea mai intensă nevoie de anesteziere afectivă pare să apară în urma combinației dintre rușine, anxietate și înstrăinare.
Anxietatea, cum a fost descrisă de participanții la cercetare, se naște din nesiguranță, din cerințele contradictorii și dificile cu care suntem bombardați și din stresul social - o surpriză. A fost mai greu să ajung la o concluzie clară în privința sentimentului de înstrăinare. M-am gândit, chiar, să folosesc termenul depresie în loc de înstrăinare, însă, după ce am revăzut datele, mi-am dat seama că nu despre asta vorbiseră participanții, ci despre o diversitate de trăiri și experiențe, în care figurează depresia, dar care include și singurătatea, izolarea, detașarea emoțională și sentimentul de gol afectiv. ‘’Înstrăinarea’’ trimite la toate astea.
Din nou, ceea ce mi s-a părut de-a dreptul impresionant, atât profesional, cât și personal, a fost să constat că rușinea are, de asemenea, un rol în anxietate și/sau înstrăinare. La întrebarea: ‘’Ce te face să te anesteziezi afectiv?’’, mi s-a răspuns frecvent: un amestec de anxietate și rușine, un amestec de înstrăinare și rușine, anxietate și înstrăinare, amestecate cu rușine.
Cei ce suferă de anxietate se confruntă și cu trăiri de rușine. Pe lângă sentimentul de teamă, de lipsă a controlului și de neputință de a face față nenumăratelor cerințe ale vieții, aceștia cred că, dacă ar fi mai inteligenți, mai puternici sau mai buni, ar putea să-și rezolve toate problemele. Iar această convingere le adâncește anxietatea și o face de nesuportat. Anestezierea afectivă este, în asemenea situații, o cale de a calma durerea provocată de sentimentul de inadecvare și nesiguranță.
Cu înstrăinarea, este aceeași poveste. Se poate foarte bine să ai câteva sute de prieteni pe Facebook și o mulțime de colegi, prieteni (din ‘’viața reală’’) și vecini, și totuși să te simți singur și ignorat de ceilalți. De vreme ce nevoia de a stabili legături umane e înnăscută, înstrăinarea naște întotdeauna suferință. A te simți înstrăinat poate fi ceva normal în viața de zi cu zi și în relațiile cu ceilalți, dar, atunci când ne simțim înstrăinați, deoarece credem că nu suntem suficient de buni, ca să merităm să avem legături profunde, dorim să ne anesteziem suferința pe care o trăim.
Odată înstrăinați, ne izolăm - trebuie să fim conștienți de această primejdie. Jean Baker și Irene Stiver, experte în terapie relațional-culturală la Centrul Stone de la Colegiul Wellesley, au surprins într-o formulare pregnantă ceea ce este specific izolării: ‘’După părerea noastră, cel mai îngrozitor și mai distructiv sentiment pe care îl poate trăi cineva este acela de izolare psihologică. A nu fi confundată cu singurătatea. Este vorba despre sentimentul că-ți este inaccesibilă orice formă de legătură umană și că n-ai nici o putere să schimbi această situație. În cazurile extreme, izolarea psihologică poate duce la un sentiment de neajutorare și disperare. Oamenii ar face aproape orice, ca să evadeze din această cumplită stare de izolare și neputință.’’ Sentimentul de neputință și izolare este analizat în profunzime și în articolul Independența nu există.
Din această definiție a izolării, partea esențială pentru a înțelege rușinea este propoziția: ‘’Oamenii ar face aproape orice, ca să evadeze din această cumplită stare de izolare și neputință.’’ Rușinea te duce de multe ori la disperare. Iar reacțiile posibile la această nevoie disperată de a scăpa de izolare și teamă sunt foarte diverse: anesteziere afectivă, dependență, depresie, auto-mutilare, tulburări legate de alimentație, comportament de intimidare, violență și sinucidere.’’
Brené Brown - Curajul de a fi vulnerabil