Str. Jules Michelet, 15-17
Sector 1, București
©️2023 Vera Gabriela Bujulec • Psihoterapeut Bucuresti • Psiholog Bucuresti • Cabinet Psihoterapeut | Site optimizat SEO de NextGenSEO |
Pentru mine, sesiunile pe care le susțin din fotoliul psihoterapeutului se simt întotdeauna onorante.
Este onorant să devii martor al unei călătorii interioare către cele mai întunecate tărâmuri sau cele mai luminoase, să fii martorul schimbării, creșterii unor copii interiori aflați de cele mai multe ori blocați în durere și nevoi nesatisfăcute.
Mă simt adesea recunoscătoare pentru toate momentele în care râd în hohote împreună cu clienții, mă întristez alături de ei, mă înfurii. Recunoscătoare pentru momentele de lacrimi și durere pe care reușesc să le conțin. Pentru care reușesc să fac spațu. Recunoscătoare pentru că am învățat să tac, să simt și să fiu. Pentru mine și pentru ei.
M-am simțit în toți anii de practică onorată să pot însoți oamenii care mă investesc cu încrederea lor și îmi oferă acest acces. Un bilet către necunoscut care mă onorează și mă smerește în fața psihoemoționalului uman.
Când am deschis cabinetul fizic, în anul 2021, am avut două surprize majore. Atunci am realizat, cu adevărat, că nu mă voi plictisi niciodată. Până în acel moment, lucrasem exclusiv online pe partea de dezvoltare personală, însă cabinetul fizic mi-a adus provocări încă din primele clipe.
În mintea mea, având experiența din postura de client în dinamica femeie-femeie, acea imagine domina cabinetul. Terapeut femeie – Client femeie.
Am deschis fizic cabinetul și... ce să vezi? Primul client: bărbat! Al doilea client: cuplu! Un așa scenariu nici măcar nu mi-a trecut prin cap. De fapt, nu cred că îmi imaginasem nimic concret, însă clar imaginea mea internă era cea în care lucram cu un client de sex feminin.
Timpul a trecut și procentul de clienți de sex masculin a rămas constant, undeva la 5-10%.
În ultimele 6 luni însă, acest procent a crescut la 25%. 1 din 4 clienți este un bărbat. O surpriză și un semn bun din toate punctele de vedere.
Acest procent aduce cu sine, pentru mine ca psihoterapeut, oportunitatea de a observa și deveni martora acestor călătorii interioare ale bărbaților ce trec pragul cabinetului. Nu știu dacă pot exprima în cuvinte felul în care, ca terapeut și om, mă îmbogățește. Cât de onorant se simte. Câtă compasiune simt și cum iau cu mine asta în viața de zi cu zi, dar și în psihoterapia femeilor.
M-am tot întrebat de ce se simte atât de curios pentru mine?
Poate pentru că psihicul feminin îmi este familiar prin prisma faptului că eu sunt femeie. Sau poate pentru că, odată cu creșterea numărului de clienți bărbați, am ocazia să văd din tot mai multe unghiuri durerile și provocările acestui rol. Poate că, abia acum, pot să văd sufletul din spatele rolului. Să înțeleg presiunea resimțită de ei, frustrarea, neputința, fricile, tristețea.
Poate că abia acum am început să simt cu adevărat implicațiile acelor fraze impuse bărbaților:
- ”Băieții nu plâng.”
- ”Hai, hai! Ești bărbat. Cum să îți fie frică?”
- ”Bărbatul este capul familiei.”
- ”Bărbații trebuie să fie puternici.”
- ”Ești un bărbat slab dacă îți arăți emoțiile.”
Domnilor, mă înclin!
Fie că-mi sunteți clienți sau nu. Fie că sunteți într-un proces psihoterapeutic sau nu. Mă înclin în fața proceselor voastre interne, în fața bătăliilor nevăzute pe care le purtați.
Nu-mi dau seama dacă această creștere a clienților bărbați este o direcție generală sau nu. Dacă este o mișcare socială, un nivel de încredere în psihoterapie ce începe să apară și în rândul bărbaților. Dacă, la nivel social, bărbații încep să își vadă și să își accepte propriile vulnerabilități.
Oricum ar fi, este bine.
O lume în care atât femeile, cât și bărbații să aibă disponibilitatea și curiozitatea de a se uita către ei înșiși. Nu-i așa că sună minunat?
Mulțumesc clienților mei, femei și bărbați. Fiecare poveste pe care mă lăsați să o văd, să o simt, mă ajută să îmi lărgesc perspectivele și să îmbrățisez din ce în ce mai profund frumusețea complexă a psihicului uman.
Cu iubire,
Vera